​Ca întemeietor al rasei, opinia generală îl acreditează pe colonelul Edward Donald Malcolm din Poltalloch, ţinutul Argylshire, Scoţia. Legendele povestesc despre un incident din timpul unei vânători în care unul din câinii colonelului cu roba roşcată a fost confundat cu o vulpe şi împuşcat din greşeală. De atunci, colonelul s-a decis să crească doar exemplarele albe, astfel ajungând ca în 1870 să se apropie de prima linie de Westie. Iniţial, denumirea rasei era dată de regiunea unde trăia colonelul-Poltalloch Terrier. Ulterior col. Malcolm a introdus denumirea de West Highland White Terrier, denumire folosită prima dată la expoziţia Crufts, în 1907, la Londra.

​​

Caracteristici de rasă

Westie este un câine robust, de talie mică, cu pieptul adânc, spate drept, capul proporţional cu corpul, gâtul puternic şi suficient de lung. Botul este uşor mai scurt decât craniul şi se îngustează spre nas. Trufa este neagră. Muşcătura este în foarfece, cu dinţii inseraţi vertical în maxilare şi mai mari proporţional cu talia sa. Ochii sunt migdalaţi și închişi la culoare, urechile sunt mici, erecte, purtate ferm, vârful ascuţit, acoperite de păr scurt şi neted. Tren anterior cu umeri înclinaţi înapoi, coate apropiate de corp, permiţând mişcarea liberă, membre musculoase, scurte. Tren posterior puternic şi musculos, lat - văzut de sus, jareţi bine angulaţi şi plasaţi sub corp. Trunchi-corp-compact, spate drept, zonă renală lată şi solidă. Coada relativ scurtă - 12-15 cm, acoperită cu păr dur fără franjuri, dreaptă, groasă la bază şi conică, purtată semeţ, dar nu arcuită pe spate. Cuparea cozii este interzisă. Mişcare degajată, uniformă, membrele anterioare se întind liber înainte din umăr. Părul-robă este dublu, unul de acoperire care este dur, de aproximativ 5 cm, fără să formeze bucle sub părul care este ca o blăniţă, scurt, lipit de corp şi moale. Culoarea alb intens. Talia la masculi 25-30 cm şi 7-10 kg, iar la femele 23-28 cm şi 6-8 kg. Masculii trebuie să aibă 2 testicole evidente, normal dezvoltate şi complet coborâte în scrot.

​
Personalitate

Sunt jucăuşi, rezistenţi la efort şi intemperii, iar această continuă activitate îi face să fie şi uşor de dresat. Sunt foarte prietenoşi cu toţi membrii familiei, mai ales cu copii, cu care se vor juca necondiţionat, iar cu străinii, după ce vor da larma, vor deveni şi cu ei prietenoşi. Este un câine cu o vitalitate nemărginită, siguranţă de sine aparte şi o mare încredere în puterile proprii. Dacă este crescut corespunzător, într-un mediu liniştit, la întâlnirea cu alţi câini nu va alege lupta, dacă însă are tendinţe de exacerbare a personalităţii atunci fiţi siguri că va alege, indiferent de talia celuilalt câine, să-şi impună supremaţia, ajungând chiar la luptă. Terrierii din rasa Westie adoră compania umană şi vă vor urmări peste tot. Pe lângă nenumăratele calităţi, are şi mici defecte: agitaţie permanentă, zgomotos, uneori cu urme de răutate şi chiar agresivitate datorate unor tulburări de comportament din partea proprietarilor în perioada de socializare a câinelui.

Să nu uităm că este un Terrier-vanător innăscut, gata oricand să riposteze, iar ca distracţie maximă va fi fugărirea pisicilor, şoarecilor şi a şobolanilor. In ciuda faptului că sunt mici şi foarte prietenoşi pot fi catalogaţi şi foarte buni caini de pază prin alarma pe care o dau la orice zgomot. Este genetic un foarte bun scotocitor, adorand să facă gropi şi să roadă copacii, de aceea interiorul curţii şi al casei va trebui să fie unul sigur, deoarece, dacă nu știaţi, un Westie plictisit poate deveni un Westie distructiv. Recomand să se inceapă de la varste fragede socializarea și dresajul de companie.
​

În familie
Alegerea unui Westie pentru o familie este un lucru foarte bun deoarece se vor schimba multe lucruri, iar viaţa va fi plină de surprize. Fiind un câine cu o doză mare de energie, va iubi întotdeauna o curte plină de jucării, dar şi traiul la un apartament va fi la fel de plăcut dacă nu vor lipsi partidele zilnice de plimbări şi exerciţii fizice şi mentale.

​
Întreţinere

Ca întreţinere este suficient doar periajul de 1-3 ori pe săptămână, iar îmbăierea doar atunci când se impune. Dacă alegeţi să vă toaletaţi singuri Terrierul trebuie să vă înarmaţi cu suficientă răbdare, să vă procuraţi echipament special, iar operaţiunea va trebui să fie plăcută de ambele părţi. La Westie, ca la orice terrier cu păr sârmos, blana se toaletează prin smulgere, strippare sau decapare, termenii indicând acelaşi lucru, scoaterea părului mort din blana normală. Aceasta se poate face fie cu mâna liberă, fie cu trimere sau cuţite speciale de trimat. Există şi acea diferenţă între părul unui Westie de expoziţie sau show şi cel de companie. Trebuie să învăţaţi cât păr trebuie smuls, de unde şi când, în funcţie de calendarul expoziţional.
Dacă optaţi pentru un Westie de companie, vă recomand toaletajul la un salon specializat, unde se va putea face cu maşina de tuns de 4-5 ori pe an, însă ar fi de preferat ca o dată sau de două ori pe an să fie şi trimat, pentru a menţine calitatea aspră a firului de păr şi pentru a nu apărea buclele şi câlţii. Periatul şi pieptănatul devin importante prin faptul că vă ajută să menţineţi o blană şi o piele curată şi sănătoasă, iar pe de altă parte veţi crea o legătură strânsă între dumneavoastră şi Westie. Se vor evita astfel şi îmbăierile prea dese care, prin faptul că distrug echilibrul pielii, vor duce la diferite afecţiuni grave ale acesteia. Smulgerea sau trimarea părului rămâne totuşi varianta ideală şi tradiţională (în momentul în care erau folosiţi la vânătoare, de multe ori blana lor se smulgea în viteza cu care treceau prin mărăcini, crengi) pentru toaletarea unui Westie de expoziţie şi nu numai. Este totuşi bine să vă adresaţi unui profesionist, pentru a avea un Westie toaletat corespunzător, dar acest lucru nu vă scapă de periajul şi pieptănatul zilnic pe care totuşi trebuie să-l faceţi singuri.
Baia generală se face destul de rar sau de necesitate, cu un şampon special pentru păr sârmos. Se poate folosi mai des, şamponul uscat sub formă de pudră, care se aspersează pe tot corpul, iar după aproximativ 30 de minute se perie energic părul angrenându-se o dată cu şamponul şi toate impurităţile de pe blană.

​
In momentul in care vă decideţi să luaţi un caine, indiferent de rasă, este bine să luaţi in calcul şi unele mici, dar şi mari amănunte. In primul rand este bine să vă gandiţi la talia şi temperamentul cainelui pe care-l veţi alege, spaţiul şi timpul de care dispuneţi şi cat din acestea vă permiteţi să-i alocaţi. Un caine nu este o bijuterie pe care să o purtăm din cand in cand sau un bibelou pe care sa-l mutăm de colocolo şi să-l mai ştergem de praf, mai ales dacă veţi alege un Westie. Faţa sa rotundă, blăniţa albă, reclamele TV nu ne vor spune mare lucru despre temperamentul şi caracterul său. De aceea este bine să vă informaţi de la adevăraţii crescători de Westie sau de la medicii veterinari care au cunoştinţe vaste in ceea ce priveşte rasele de companie. Westie vine din strămoşi cu un bagaj genetic de a-şi alunga şi vana prada, de a lucra in subteran, de a fi independent şi va face in aşa fel incat să-şi impună regulile in mediul său, noua familie. De aceea, un Westie se va potrivi de minune intr-o familie care are timp şi energie de consumat cu el. De multe ori sunt atat de concentraţi pe munca lor încât doar un stimul foarte puternic îi va întrerupe, iar alteori au tendinţa de a deveni încăpăţanaţi, încercând ca orice decizie să le aparţină.

În cazul în care alegeţi un pui de Westie ar fi ideal să-i cunoaşteţi părinţii sau măcar mama pentru a-i vedea temperamentul. Westie iubeşte oamenii, este un caine fericit, credincios şi devotat in totalitate familiei.

Cu multe generaţii in urmă, cainii trăiau in grupuri sau haite, de aceea, in zilele noastre, ei au o nevoie instinctuală de a aparţine unui grup-haită, deoarece ancestral ştiu că nu vor putea supravieţui ca indivizi solitari. Acest lucru se aplică tuturor cainilor indiferent de rasă şi temperament. Ca in orice societate, orice grup are nişte norme şi orientări bine stabilite şi aplicate de un lider alpha. In ziua in care un caine va călca pragul unei familii, pentru el aceasta va fi egală cu un grup haită, deci va dezvolta instinctiv nevoia de a fi lider, de aceea nu va trebui, spre binele tuturor, să ajungă lider alpha, ci va trebui să fie corect poziţionat in ierarhia de grup după ceilalţi membrii ai familiei. Este esenţial să fim noi alpha, dar asta nu inseamnă că trebuie să acţionăm prin putere și forţă, dar nici prin prea multă dragoste. Este nevoie să se transmită corect semnalele alpha către caine, acesta fiind cel mai bun mod de a comunica cu el. Sunt situaţii cand un Westie devine lider de grup şi atunci apare instinctul de proprietate, atacand tot ceea ce-i va invada spaţiul intim. Lăsaţi astfel să ajungă lideri, vor dezvolta tulburări de comportament familial, cum ar fi muşcatul, paza alimentelor, a mobilierului sau a diferitelor obiecte. Atenţia mărită trebuie să fie in perioada 7-12 săptămani, fiind perioada de socializare cea mai bună, in care puiul Westie va lua contact doar prin căi pozitive cu mai mulţi stimuli externi şi lucruri cu care se va intalni mai tarziu in viaţă - copii, bătrani, pisici, caini, trafic, aspirator etc. Este varsta la care puii invaţă repede şi reţin unele lucruri permanent.

​
Boli frecvente

Este un câine robust şi plin de energie, nu este ferit nici el de unele boli specifice. Printre cele mai des întâlnite amintim dermatita atopică - alergică, seboreea ereditară primară sau secundară grasă, manifestată prin apariţia de pete unsuroase adesea fără păr în diferite zone ale corpului, osteoartropatia craniomandibulară caracterizată printr-o hipertrofie de obicei bilaterală a zonelor articulare ale mandibulei, fiind mai des întâlnită la tineret, 4-7 luni, necroza aseptică a capului femural cunoscută sub denumirea de maladia Legg- Calves-Perthes, cu determinism genetic poligenic, manifestată prin şchiopătură de diferite grade până la impotenţa funcţională a membrului afectat, sindromul White Shakers Disease sau boala tremurătoare a câinilor albi, manifestată printr-un tremur discret sau evident al corpului, permanent, ce se intensifică la diferite stări de stres sau efort, cauzele şi mecanismul de producere nefiind complet elucidate. Fibroza pulmonară manifestată ca o tuse seacă şi respiraţie rapidă şi superficială, leziuni ce pot dezvolta în timp, hipertensiune pulmonară ceea ce va conduce la o posibilă dilataţie cardiacă dreaptă, iar mai târziu la insuficienţă cardiacă congestivă. Tratamentul este igienico-dietetic şi medicamentos, fără efort, însă, ca şi în cazul afecţiunilor menţionate mai sus, aceste exemplare se vor exclude de la reproducţie.