Originea acestei rase, asemenea altora, este intens disputată. Unii spun ca Terra Nova provine din câinii-urşi de origine scandinavă, iar alţii sunt de părere că din molossi aduşi de vikingi. Nu este exclus ca “reţeta” să fi cuprins şi ceva sânge de Leonberger, Ciobănesc de Berna sau Câine de munte de Pirinei. Caracteristicile lui reunesc forţa şi curajul ieşite din comun, cu blândeţea şi echilibrul. Companion răbdător şi afectuos, Terra Nova este născut pentru a trăi în mijlocul familiei.
Iulia Ionesi, Canisa Tender Ebony, www.tenderebony.ro
Repere istorice
“Ţara de baştină” a rasei Terra Nova este considerată a fi insula cu acelaşi nume (Terra Nova sau Newfoundland). Ei bine, acum vă întrebaţi cum şi când nişte câini care se încadrează perfect în tipul molossoizilor de munte au apărut şi s-au înmulţit pe o insulă fără munţi. Specialiştii sunt de acord că Terra Nova este o rasă foarte veche. O speculație rezonabilă se bazează pe legenda lui Leif Erikson, despre care se spune că ar fi avut la bordul corabiei sale un câine mare, negru, semănând cu Terra Nova, pe nume Oolum, iar rasa ar fi rezultatul împerecherii acelui exemplar cu câinii indienilor de pe insulă. Pe de altă parte, este foarte posibil ca Newfoundlandul să fi evoluat din molossii cu păr lung aduşi pe insulă de marinarii europeni, începând cu secolul al XV-lea (de exemplu, pescarii basci au adus exemplare de Câine de Pirinei). Având în vedere că distanţa dintre Asia şi Alaska este foarte mică, nu trebuie neglijată nici teoria că Terra Nova este rezultatatul încrucişării unor Dogi de Tibet (veniţi din Asia) cu câinii de tip lupoid ai indienilor. Ridicat la rangul de industrie locală, pescuitul a reprezentat întotdeauna un domeniu în care acest câine uriaş, dar abil, s-a remarcat. La fel de eficient pe uscat ca şi în apă, Newfoundland-ul era suficient de puternic pentru a îndeplini şi rolul de salvamar sau pentru a sparge gheaţa, capacitatea pulmonară permiţându-i să înoate pe distanţe lungi şi să ţină piept curenţilor oceanului. Prima descriere a rasei datează din 1732: “Câineleurs din Newfoundland este de dimensiuni foarte mari şi este foarte vigilent; ocupaţia sa este să păzească curtea sau casa şi are o voce ca un tunet”.
Terra Nova
Terra Nova în lume
Terra Nova a fost printre primele rase recunoscute de Clubul englez Kennel, in 1873. Primul exemplar de Terra Nova a fost inscris intr-o carte franceză in anul 1885. In 1886, s-a redactat primul standard, iar succesul internaţional nu a intarziat. Europa, dar şi America, au fost cucerite de acest uriaş prietenos, care avea de partea sa atat fizicul plăcut şi impunător, cat şi aptitudinile de lucru şi temperamentul minunat. De mai multe decenii, cel mai numeros efectiv de Terra Nova se afla in SUA, unde rasa este alintată cu porecla Newfie (prescurtarea de la Newfoundland). In Europa, cel mai puternic club al rasei este cel italian (SAT - Societa’ Amatori Terranova). De asemenea, şi clubul danez deţine un loc fruntaş. In ultimul timp, podiumurile europene şi mondiale au fost cucerite de examplare superbe ce provin din Ungaria și Slovacia. In 1996, FCI a hotărat că Terra Nova este o rasă canadiană şi a inlocuit standardul elaborat de englezi cu cel nou, canadian. Diferenţele dintre cele două standarde au fost minime (cel canadian este mai detaliat), insă disputele intre chinologii de pe cele două maluri ale Atlanticului nu au intarziat să apară. Principala polemică a ultimului deceniu opunea partizanii tipului american (mai compact, cu o mişcare mai degajată, dar avand capul mai “butucănos”, gen Saint Bernard) apărătorilor tipului englez tradițional de Terra Nova, care este mai armonios, dar nu se mişcă la fel de bine. Din fericire, datorită şeptelului european, această polemică şi-a pierdut sensul.
Caracteristici de rasă
Citind standardul ne imaginăm un caine impresionant care degajă forţă, curaj şi demnitate. Proporţiile bune sunt foarte importante. Newfoundland-ul are o blană dublă impermeabilă. Părul de acoperire este gros, de lungime medie şi drept. Subpărul este moale şi foarte des. Terra Nova prezintă mai multe varietăţi de culoare: negru, maro şi alb-negru (cele recunoscute de FCI). Negru, culoarea tradiţională, trebuie să fie uniformă, deşi uşoare nuanţe de bronz sunt acceptate, la fel şi marcajele albe pe piept, bărbie, degete şi/sau varful cozii. Culoarea maro cuprinde toate nuanţele de la ciocolatiu la bronz. Un Terra Nova alb-negru are blana albă cu marcaje de culoare neagră. Capul tipic este negru sau negru cu alb
pe bot, cu sau fără o dungă albă ce se intinde de la bot pană intre ambii ochi. Pe spate se remarcă o zonă in formă de şa, tot de culoare neagră. Regiunea fesieră (pană spre coadă) este de asemenea neagră. Părţile corpului rămase sunt de culoare albă şi pot să prezinte o bifare minimă. In expoziţii, exemplarele unicolore cu marcaje de altă nuanţă in afară de alb sunt descalificate. Un pui de Terra Nova creşte cu o viteză rapidă. Inălţimea (la greabăn) medie pentru cainii adulţi este de 71 cm la masculi şi 66 cm la femele. Greutatea aproximativă a masculilor este de 68 kg, iar a femelelor de 54 kg. Se preferă exemplarele de talie mare, dar nu in detrimentul armoniei formelor, al calităţii generale, al forţei sau al mişcării.
Decizia achiziționării
Cei care vor un asemenea companion trebuie să se gândească foarte bine înainte de a se repezi să-şi cumpere puiul. Puţine fiinţe sunt mai drăgălaşe decât un pui de Newfie, dar sunteţi, oare, pregătiţi fizic, mental şi financiar pentru a crește un câine uriaș? Înainte de a achiziţiona puiul, ar trebui să petreceţi mai mult timp informându-vă şi învăţând cât mai multe despre rasă. Sunt multe posibilităţi de a vă educa în acest sens: vizitând expoziţiile chinologice, canise şi, cel mai important, discutând cu crescătorii. Achiziţia oricărui câine trebuie să fie o decizie de familie făcută cu intenţia de a păstra câinele pe o perioadă îndelungată. Dacă vă îndoiţi cât de puţin de posibilitatea de a creşte un Terra Nova, mai bine nu vă luaţi unul. Având un Terra Nova va trebui să-i dedicaţi ani buni din viaţă, primind în schimb ce-i drept, mult mai mult decât ați investit.
Personalitate
Deşi Newfoundland-ul pare a fi la prima vedere un câine liniştit, de fapt, el este destul de activ. Terra Nova are un singur ţel în viaţă: să fie alături de stăpânul pe care îl adoră. V-aţi putea gândi că, pentru oricine îşi doreşte un câine mare, de familie, Terra Nova este alegerea ideală. De vreme ce Newfoundland-ul a demonstratat de-a lungul timpului un simţ puternic de responsabilitate, este potrivit pentru compania copiilor de orice vârstă, demonstrând un comportament cu mult mai tolerant decât alte rase. Totuşi, cei mici nu ar trebui lăsaţi niciodată singuri lângă câine, deoarece pot fi uşor loviţi în joacă din cauza dimensiunilor unui Terra Nova. Terra Nova nu e câinele care să trăiască la distanţă de familie, aşa că nu trebuie lăsat să trăiască singur, uitat într-un padoc, lipsa de dragoste şi de atenţie provoacându-i suferinţă. În ceea ce priveşte paza, este puţin probabil ca un Terra Nova să înceapă să mârâie, el se va baza mai mult pe talia sa impunătoare pentru a trasmite un mesaj intrusului nedorit. Este tipic ca un Newfoundland să rămână neclintit între familia sa şi orice duşman. Nu va ameninţa, ci va rămâne într-o poziţie ce indică că se află la datorie. Orice câine, alt animal, copil sau vizitator care nu are intenţii rele va fi primit cu prietenie, Terra Nova fiind suficient de inteligent pentru a recunoaşte o situaţie periculoasă. De-a lungul timpului, s-au înregistrat numeroase cazuri în care câinii au salvat oameni de scurgeri de gaze, incendii şi alte pericole. Sunt foarte cunoscuţi pentru instinctul lor de a salva oamenii de la înec, de aceea unii sunt dresaţi în acest sens, obţinând adevărate performanţe. Au atâta curaj, încât pot sări şi din elicopter în apă, ca adevăraţii salvamari.
Grija pentru noul membru al familiei
Durata medie de viaţă a unui Terra Nova este de aproximativ 10 ani. Cu o ingrijire responsabilă şi adecvată, puteţi descoperi că Terra Nova este un caine puternic şi robust. Problemele intalnite la puii de Terra Nova sunt de cele mai multe ori cauzate de lipsa de experienţă a noilor proprietari. Metoda corectă constă in achiziţionarea un pui sănătos şi păstrarea acestuia, asigurandu-i o creștere atentă și responsabilă, vizite regulate la medicul veterinar şi o mancare de bună calitate. Pană la varsta de 18 luni, un “june” nu trebuie să facă prea mult efort fizic. Cel mai bine pentru un pui in creștere este să petreacă cat mai mult timp liber in curte, unde să se poată mișca in voie și să se poată odihni cand este obosit. Plimbările in afara curții trebuie să fie destul de scurte la inceput și să crească gradat cu varsta puiului. De exemplu, un pui de 10 săptămani poate să fie scos la plimbare (mers in lesă la pas, nu in alergare) 10 minute in total (nu intr-o singură direcție), nu mai mult, iar un pui de 52 de săptămani (sau 1 an) poate să fie scos la plimbare 52 de minute. Trebuie să fie obișnuit să meargă atat de mult cu fiecare săptămană din viața sa, adăugand cate un minut la fiecare săptămană trecută. Aveți grijă ca puiul să nu țopăie, să nu sară, să nu se joace singur nesupravegheat cu un caine adult de talie mai mare, să nu urce sau să coboare scări pănă la 4 luni și nici să se joace pe suprafețe alunecoase (cum ar fi parchetul, gresia). Oasele și articulațiile lui nu sunt pregătite pentru eforturi sau lovituri prea mari și pot fi afectate permanent. Indiferent de varstă, este interzis ca un Terra Nova să alerge sau să se antreneze după ce a mancat sau cand este foarte cald. Majoritatea cainilor Terra Nova adoră să inoate. Este un exercițiu excelent pentru ei intrucat le intărește musculatura fără a le suprasolicita articulațiile.
Alimentaţie
Un Terra Nova adult este un câine mai puțin mâncăcios în comparație cu alte rase, având un metabolism foarte lent. Fiind un câine atât de mare, trebuie să primească o alimentație corectă, atât cantitativ, cât și calitativ. Alimentația incorectă va compromite definitiv dezvoltarea puiului, așadar alegerea unei hrane uscate de calitate superioară este foarte importantă. Cantitatea de mâncare de care are nevoie un Terra Nova nu este proporțională cu greutatea, ci cu talia și activitatea sa. Rația unui pui/junior de până la 12 luni va fi împărțită în trei mese pe zi, iar un adult trebuie să primească rația împărtiță în două mese. Toate brandurile de mâncare uscată pentru câini au diverse sortimente adaptate nevoilor specifice în funcție de talie, vârstă, condiție fizică etc. În primul an de viață, puiul va primi formula Puppy sau Junior Large Breed cu un procent de proteină sub 30%, iar ca adult va primi formula Adult Large Breed. Niciodată să nu îngrășați puiul în perioada de creștere, mai degrabă păstrați-l ușor slăbuț. Supraalimentând puiul nu îl vom face să crească mai mare decât acesta este programat din punct de vedere genetic, ci numai îi vom cauza probleme cu oasele și articulațiile. Un adolescent supraponderal are toate șansele să devină displazic. Îngrășând un Terra Nova prea mult, la orice vârstă, îi reducem considerabil durata de viața și îi putem cauza probleme de sănătate. Cantitățile de hrană indicate pe sacii de mâncare sunt în general mult prea mari pentru Terra Nova. Fiind o rasă de talie mare care crește foarte repede în înălțime, în primul an de viața, un pui/junior de Terra Nova trebuie să primească calciu și suplimente pentru articulații pentru o dezvoltare armonioasă și sănătoasă a scheletului. Cantitățile necesare vor fi stabilite numai de medicul veterinar sau de crescător, în funcție de necesitățile puiului, fiecare exemplar având un metabolism unic. Chiar dacă este blând și docil, puiul va fi obligatoriu educat și socializat. Dresajul și disciplina sunt elemente indispensabile pentru dezvoltarea unui psihic armonios. Fiind niște câini inteligenți Terra Nova se dresează foarte ușor. Dacă folosiți hrana ca răsplată și încurajările, puiul va fi “un școlar” cu multă voință.
Afecţiuni frecvente
Avand in vedere greutatea considerabilă şi osatura puternică specifică, in cazul acestei rase se constată frecvent afecţiuni osteoarticulare.
Displazia de şold, caracterizată prin neconcordanţa dintre cele două suprafeţe articulare, a femurului şi a cavităţii acetabulare, este rezultatul asocierii unor factori genetici cu condiţii de mediu extern favorizante, fiind diagnosticată cu certitudine prin examen radiologic. In funcţie de gravitatea modificărilor articulare depistate prin acest examen, displazia poate fi de mai multe grade (de la A, adică absenţa modificărilor patologice, pană la gradul E, ce reprezintă un caz sever de displazie).
Displazia de cot este o anomalie localizată la articulaţia cotului. Simptomatologie: de la afectarea uşoara a articulaţiei, manifestată clinic prin jenă in deplasare după eforturi prelungite, pană la manifestări din cele mai grave cu limitarea mişcării, șchiopătură severă, durere şi chiar producere de sunete de rupere la nivelul articulaţiei in timpul mersului.
Simptomatologia poate fi diferită, in funcţie de efortul depus de animal, deoarece greutatea animalelor creează presiuni la nivelul suprafeţelor articulare, unde, din cauza efortului, cartilajele pot suferi modificări, culminand cu procese degenerative ce se pot extinde la nivelul oaselor. Astfel, efortul produs de alergare, sărituri sau coborare poate agrava leziunea. Tratamentul vizează ferirea căţeilor de efort, supravegherea administrării calciului şi a proteinelor in exces; in ultimă instanţă, cand leziunile sunt grave, trebuie să se intervină chirurgical.
Stenoza aortică (SAS) este determinată de ingustarea orificiului aortic, care determină dificultăţi in golirea ventricului stang in aortă, in timpul sistolei ventriculare. Suflul determinat de vibraţiile orificiului stramtorat va apărea in timpul sistolei şi seamănă cu un zgomot de răzătură. Stenoza aortică poate fi depistată cel mai devreme la varsta de 7-8 săptămani, insă diagnosticul de certitudine se pune după varsta de 16 săptămani pe baza auscultaţiei şi, in primul rand, pe interpretarea electrocardiogramei. Pulsul va fi lent, regulat, cu amplitudine mică şi cu tensiune mare. Tulburările funcţionale nu apar atat timp cat cordul se menţine hipertrofiat. Este insă de preferat ca animalele afectate să nu depună mult efort.
Cistinuria este o afecţiune urinară, caracterizată prin formarea calculilor de cisteină (un aminoacid) la nivelul vezicii urinare sau al rinichilor şi apare ca urmare a unor dereglări in transportul cisteinei in rinichi, producandu-se eliminarea aminoacidului in urină. Precipitarea şi formarea calculilor de cisteină sunt favorizate de pH-ul acid al urinei.
Dilataţia gastrică este o afecţiune ce priveşte rasele de talie mare, cu pieptul adanc, manifestată printr-o distenţie gastrică in general post-prandial (după masă) urmată in cele mai multe cazuri de torsiune gastrică. Semnele clinice variază in funcţie de fazele distensiei gastrice: balonament, durere, respiraţie dificilă, chiar imposibilitatea menţinerii pe picioare. Tratamentul este chirurgical.
