Cutele de pe cap formează un semn care se apropie foarte mult de simbolul chinezesc pentru longevitate. În timp ce semnul longevității apare la felinele de talie mare, precum tigrii și leii, la canide acest semn poate fi intalnit la cainii de tip mastiff. Din 1949, Shar-peiul tradițional și-a pierdut din talie şi a devenit mai mic de statură. Cantonezii preferă in continuare tipul de talie mai mare pe care ei il denumesc “Cap inalt, cal mare”. Cutele de pe cap şi de pe greabăn, urechile mici și botul de hipopotam, ii conferă Shar-peiului un aspect unic. Masculii sunt mai mari și mai puternici decat femelele. A fost crescut pentru inteligenţă, forță şi pentru insușirea de a avea “privirea incruntată de războinic”, insușire ce ii sporea apariția amenințătoare care a ajutat la inspăimantarea triburilor barbare cu care fermierii chinezi erau intotdeauna in război in acele timpuri. Shar-peiul a fost folosit şi la lupte de pariorii din orașul Dai Lek de langă Canton, aflat in Kwantung, o provincie de sud a Chinei, . Datorită forței, vigorii și determinării lui, Shar-peiul era preferat ca participant in luptele de caini. După ce li se dădea alcool sau alte stimulente, cainii erau asmuţiţi unul impotriva celuilalt și totul era privit ca un sport popular. Pielea in exces ii permitea cainelui să se intoarcă și să se răsucească atunci cand era prins de oponent, iar in acest mod era imposibil să fie mușcat de carne. Caninii săi curbați ii permiteau să facă o priză foarte bună și astfel inamicul era prins ca intr-un carlig. Din fericire pentru rasă, unii pariori și adepți ai luptelor au adus alte rase de caini din vest, printre acestea Mastifful şi Buldogul. Ei au ales exemplare cu vicii de temperament și le-au inmulțit pentru a obține caini mai mari, mai puternici și mai agresivi. Shar-peiul nu s-a potrivit cu noii caini obținuți, astfel creșterea acestuia fiind abandonată, iar numărul de exemplare scăzand rapid. Insă, decăderea fatală a Shar-peiului a avut loc atunci cand Comuniștii Chinezi au venit la putere. Prima măsură luată a fost aceea de impunerea de taxe pe caini și astfel numai cei bogați și-au mai putut permite luxul de a deține un caine de companie. Apoi, cainii au fost declarați “lux decadent al clasei burgheze” și a fost interzisă creșterea lor. In 1947, taxele au crescut. In 1950, ca rezultat al Partidului Comunist, au mai rămas răspandite doar cateva din exemplarele acestor căini nobili ai Dinastiei Han. In acel moment, părea că rasa este pierdută pentru totdeauna.
​

Rasă pierdută?
În 1971, apare în revista “Dogs” din New York un articol intitulat “Cât de aproape este Sharpeiul de a pierde lupta pentru supraviețuire”. Articolul includea și o fotografie cu un Shar-pei care era descris ca un posibil ultim exemplar al acestei rase. În mod accidental o copie a acestui articol a ajuns în mâinile lui Matgo Law din Hong Kong şi asta a făcut ca Shar-peiul să nu ajungă o rasă pierdută pentru totdeauna. Matgo Law era un om de afaceri care deținea câteva exemplare de Shar-pei și împreună cu alt om de afaceri pe nume Chung Ching au pus la punct operațiunea de salvare a rasei. Gândindu-se că într-o buna zi și Hong-Kongul va face parte din China și că s-ar putea repeta distrugerea rasei, Matgo Law a scris o scrisoare editorului revistei “Dogs”, Margaret Fansworth. În acea scrisoare, Law sublinia planul de salvare şi a pus în plic și câteva poze cu Shar-pei care urmau să fie salvați. El a încheiat scrisoarea cu un apel către oamenii de afaceri americani pentru a ajuta la salvarea rasei. Publicarea acestei scrisori în revista “Dogs” din aprilie 1973 a făcut posibilă ieșirea din obscuritate a Shar-peiului. Mai mult de 200 de oameni și-au exprimat dorința de a intra în posesia unui exemplar de Shar-pei. În câțiva ani, în America s-au dezvoltat mai multe canise de Shar-pei, iar în prezent această rasă minunată este crescută și iubită în toată lumea.

​
Proporţii importante

Înălțimea de la greabăn la sol trebuie să fie aproximativ egală cu lungimea corpului, măsurată de la punctul umărului până la punctul fesei (mai ales la masculi). Lungimea de la trufă (nas) la stop trebuie să fie aproximativ egală cu lungimea de la stop la occipital. Capul este mai de curând mare, dar proporționat faţă de corp. Ochii sunt migdalați, de culoare închisă (se acceptă nuanțe mai deschise la câinii de culoare diluată). Limba este de culoare albastră. La exemplarele de culoare deschisă, limba poate să aibă culoarea lavandei. Petele roz pe limbă sunt premise, dar limba de culoare roz în totalitate reprezintă un defect eliminatoriu. Un alt caracter important pentru rasă este reprezentat de coadă, care este prinsă foarte sus. Coada este fie arcuită spre spate, fie rulată strâns formând un inel simplu sau dublu. Este total nedorită lipsa cozii sau coada incompletă.
​

Caracter
Shar-peiul este un câine mândru, demn și independent, foarte neîncrezător față de străini. Totuși, există și Shar-pei care iubesc pe toata lumea. Generalizarea temperamentului este dificilă, fiecare câine modelându-se după modul și mediul în care trăiește. În general s-a dovedit că Shar-peiul este un căine iubitor și devotat familiei, adesea preferă compania

omului decât pe cea a altor câini. Probabil că ei simt inteligența noastră și preferă inventivitatea și creativitatea pe care noi le manifestăm în diferite situații. Sau, poate doar preferă atenția și iubirea venite din partea stăpânului. Shar-peiul este în armonie cu stăpânul lui, intuind și gândurile lăuntrice ale acestuia. Rasa este chiar capabilă să folosească acest dar, până în punctul de a manipula. Ținând cont de acest lucru, stăpânul unui Shar-pei trebuie să fie măcar un pic mai inteligent decât câinele lui. O dată ce ierarhia a fost stabilită, nu există companion canin mai bun decât Shar-peiul. Înțelegerea mutuală se transformă într-o relație de prietenie în care comunicarea verbală nu este necesară. Sunt extrem de inteligenți, intuitivi și merită să-și capete locul cuvenit în societatea canină. Una dintre cele mai importante calități ale Shar-peiului este aceea că învață foarte ușor să-și facă nevoile afară, fiind prin natura lor niște câini foarte curați.
​​

Culori
Sunt acceptate toate culorile simple, mai puțin albul. Culorile se împart în culori solide (conțin pigment negru) şi culori diluate. Coada şi partea posterioară a coapselor au frecvent o nuanţă mai deschisă. Se acceptă o nuanţă mai închisă de-a lungul coloanei vertebrale şi la urechi. Petele nu sunt acceptate. La Shar-pei se întâlnesc nu mai puțin de 17 nuanțe de culoare. Cutele trebuie să fie prezente la nivelul capului, greabănului și la baza cozii. Prezența cutelor la câinii adulți, în alte zone ale corpului sau pe picioare reprezintă defect eliminatoriu. Cele două tipuri de păr acceptate de standard sunt horsecoat (lungimea părului este de maximum 1 cm) şi brushcoat (lungimea maximă este de 2,5 cm).

​
Sănătate

Deși impresia generală este aceea că Shar-peiul este o rasă plină de probleme de sănătate și că necesită îngrijiri deosebite, în calitate de proprietar a 18 Shar-pei, dar și în calitate de medic veterinar, pot spune că rasa Shar-pei nu se confruntă cu mai multe probleme de sănătate fața de câinii din alte rase create de om.
Afecțiunile cele mai cunoscute ale câinilor din rasa Shar-pei sunt:

    Entropion - rularea în interior a pleoapelor. Atenţie, a nu se confunda cu entropionul întâlnit în mod frecvent la pui şi tineret, care se corectează cu ajutorul aplicării unor fire de sutură. Entropionul adulților se rezolvă chirugical prin eliminarea unei porțiuni de piele de la nivelul pleoapelor.
    Dermatite de natură alergică, bacteriană, micotică, parazitară - apar în general la câinii din anumite linii, la câinii cu un sistem imunitar slab sau la câinii hrăniți necorespunzător.
    Febra Shar-peiului - afecțiune genetică gravă, specifică rasei Shar-pei, manifestată prin apariția unor episoade de febră inexplicabile (temperatura ajunge la 40-41 de grade Celsius), însoțite sau nu de umflarea articulațiilor jaretului, simptome digestive, sensibilitate abdominală. Atenţie, episoadele de febra, de cele mai multe ori sunt confundate de medici cu o răceală și sunt tratate cu antibiotice, medicamente total contraindicate în aceasta afecțiune.
    Amiloidoza - boală genetică deosebit de gravă, cu sfârșit letal, care se poate manifesta de sine stătător sau poate fi o complicație a Febrei Sharpeiului. Se manifestă clinic prin insuficienţă renală sau hepatică. Poate evolua spre un sfârșit dramatic în câteva zile, în câteva luni sau chiar ani.
Diagnosticul de certitudine se poate pune doar prin biopsie, dacă starea de sănătate a câinelui permite acest lucru, sau post-mortem printr-un test special, denumit Testul cu Roșu de Congo. Din păcate, atât Febra Shar-peiului, cât și Amiloidoza sunt prezente în toate liniile de Shar-pei din lume și deocamdată nu există un test genetic care poate fi făcut genitorilor, astfel încât exemplarele afectate să fie excluse de la reproducție. În acest moment se lucrează la un asemenea test, care se află în faza de testare, dar sper ca în curând testul să fie disponibil și să fie de un real ajutor pentru crescătorii şi proprietarii de Shar-pei. Alte afecțiuni care pot fi întalnite la câinii din rasa Shar-pei: mucinoza cutanată, Cherry Eye, carpul moale, hipotiroidism, luxație de patelă, displazie de șold, cancer.

​
Dominanța Shar-Peiului

Shar-peiul este un câine dominant și protectiv, dar poate trăi în compania altor câini, atât timp cât aceștia nu îi provoacă dominanța. Se pare că femelele sunt mai dominante decât masculii, idealul fiind de a avea un mascul şi o femelă. Trei sau mai mulți Shar-pei vor avea tendinţa să se ia la bătaie. La fel ca în cazul altor rase de luptă, și Shar-peiul, în momentul în care face prinderea, rămâne cu gura încleștată, astfel că în momentul în care se bat separarea lor este dificilă. Creșterea unui Shar-pei cu câini din alte rase este dificilă și trebuie făcută numai în cazul în care proprietarii au cunostințe solide despre dominanța și despre comportamentul canin în general. Este foarte importantă socializarea Shar-peiului, nu numai cu alți oameni, dar și cu câinii din alte rase. Dacă socializarea este neglijată sau este făcută incorect, Shar-peiul va avea tendința să fie excesiv de protectiv cu stăpânul lui și cu proprietatea unde trăiește.
​

Hrănire

Este bine să se aleagă hrana uscată de tip industrial pentru ca în acest fel pot fi controlate foarte ușor proporțiile ingredientelor. Este indicat ca un Sharpei adult să primească o hrană de tip super premium al cărei conținut în proteină să nu fie mai mare de 24%. Este preferată hrana uscată pe baza de carne de miel, curcan, vânat, pește.

​
Îngrijire

Este indicat să îmbăiați câinele în momentul în care chiar este murdar și să nu abuzați de îmbăieri prea dese. Contrar credinței populare, Shar-peiul nu are nevoie de îmbăiere săptămânală. Îmbăierile frecvente vor face ca părul să se îmbâcsească și să capete aspect de murdar, iar câinele va începe să se scarpine. De asemenea, prin îmbăieri frecvente veți îndepărta grăsimea naturală care asigură câinelui un strat de protecție la nivelul pielii.

Câinele nu trebuie îmbăiat înainte ca el să termine programul obligatoriu de vaccinare, pentru că în această perioadă sistemul imunitar este mai scăzut, întrucât el este ‘ocupat’ cu producerea de anticorpi împotriva bolilor pentru care el a fost vaccinat. După părerea mea, indiferent de situație, intervalul între două băi cu șampon nu trebuie să fie mai mic de două luni. Ideal ar fi să se facă maximum patru băi pe an. Pentru a îndepărta murdăria din blană, periați cățelul cât mai des posibil (de 3-4 ori pe săptămână). Folosiți la îmbăierea cu șampon produse speciale pentru câini și aveți grijă să faceți o clătire cât mai bună. Nu folosiți pudre sau prafuri pentru piele sau blană! Contrar legendelor, Shar-peiul nu necesită curățarea între cute!

​

​