Istoria rasei

Aceşti câini au ajuns în America în jurul anilor 1870 unde au fost numiţi Pit Dog, American Bull Terrier, Yankee Terrier, iar în cele din urmă American Pit Bull Terrier şi American Staffordshire Terrier, ultimele două rase păstrându-şi până în prezent denumirea. Câinii acelor vremuri aveau numersoae îndeletniciri: păzeau gospodăriile, ajutau fermierii în diferite activităţi (tractau mici căruţe, mânau animalele, precum Ciobăneştii ), erau preferaţii numerelor de circ, deveniseră noii
Dalmaţieni ai pompierilor, erau Babysitteri şi preferatul lor rol era în cadrul armatei, Stubby devenind primul câine cu titlu de Sergent şi erou în cadrul Primului Război Mondial. American Pit Bull Terrierul devenise gladiatorul ideal, iar mai tarziu, American Staffordshire Terrierul s-a retras din această funcţie, devenind
câine de companie şi expoziţii. Popularitatea acestei rase este bine poziţionată şi astăzi, chiar şi în Europa, ca exemplu, în expoziţiile mari, precum Mondiale şi Europene, Amstafful este în topul numărului de exemplare înscrise la rasă.

Apogeul rasei American Staffordshire Terrier a fost atins la începutul secolului XX prin ecranizarea serialului de succes „The Little Rascals”, unde „Pete the pup”
demonstra a fi companionul perfect, Amstafful devenind cea mai populară şi îndrăgită rasă a Americii.

​

Aspect general
Aspectul Amstaffului este inconfundabil, raportat la dimensiune trebuie să dea impresia de mare putere. Un câine cu blana scurtă şi netedă, compact, bine construit, foarte musculos, dar în acelaşi timp elegant şi foarte agil, vioi, vesel, atent şi plin de viaţă. Trebuie să dea impresia unui câine serios, chiar intimidant,
dar secretul său este că sub această mască se află un adevărat claun, maestru al amuzamentului şi distracţiei. Totul legat de Amstaff este dus la extrem, orice caracteristică este precedată de „foarte”, deci nu doar aspectul fizic, ci şi temperamentul.

​

Echilibru
Datorită originii sale, combinaţia între Bulldog şi Terrier a format un câine echilibrat şi din punct de vedere al temperamentului. Docilitatea şi loialitatea Bulldogului face din Amstaff un câine ideal de familie şi un maestru în dădăcitul copiiilor şi animalelor mici din gospodărie. În casă este foarte liniştit, deşi are un mod
specific de a-şi face simţită prezenţa. Se spune că oricât de mare ar fi casa, Amstafful se va aşeza în permanenţă la picioarele stăpânului sau cu capul pe genunchiul său.

 

Temperament
Din punct de vedere al pazei, Amstafful este foarte sigur pe propriile forţe, cu siguranţă va păzi şi îşi va da viaţa pentru a-şi proteja familia, dar nu se va sinchisi
să latre prea mult pentru a avertiza străinii care intră în casă. Recunoaşte şi reţine cu uşurinţă amicii şi membrii familiei, fiind foarte prietenos. Pe de altă parte, Terrierul din el îşi face la fel de bine simţită prezenţa. Face din Amstaff un câine vioi, ochii îi sunt mereu vigilenţi, gata de acţiune în orice clipă. Îi place la nebunie activitatea de orice fel, fiind atât de doritor de a face pe plac stăpânului, Amstafful socializat va excela în orice activitate cu diplomă şi lauri – de la dresaj de obedienţă, pază, protecţie, agilitate, giumbuşlucuri, aport, înot, tracţiune, vânătoare la „joburi” în cadrul poliţiei și centrelor pentru persoane cu dizabilităţi şi
acţiunilor de salvare.
Caracteristicile pregnante ale Terrierului sunt curajul, inteligenţa în relaţie cu independenţa, încăpăţânarea, voinţa, prezenţa de spirit, capacitatea de vânător
iscusit şi implicit agresivitatea. Drept urmare, Amstafful împrumutând parţial aceste caracteristici, devine un câine dificil care necesită socializare timpurie.
Societatea Americană de Testare a Temperamentului (The American Temperament Test Society) evaluează mii de câini anual, din rase diferite, ca să determine nivelul de socializare a acestora. În acest clasament American Staffordshire Terrierul se situează în faţa multor alte rase mai populare cum ar fi Beagleul, Collie, Doberman Pinscher şi Cockerul Spaniol, obţinând un scor de 83.9%.

​

Standard
American Staffordshire Terrierul este o rasă de talie medie cu o înălţime de 46-48 cm până la umeri (greabăn) pentru masculi şi 44-46 cm pentru femele. Greutatea variază între 18 şi 25 kg pentru femele, 28-31 kg pentru masculi.
Cap - de lungime medie, craniul lat, muşchii obrajilor foarte pronuntaţi.
Urechi - se preferă cele necupate. Urechile necupate trebuie să fie scurte şi purtate "în petală de trandafir" sau semierecte. Se penalizează urechile complet căzute.
Ochi - închişi la culoare şi rotunzi, sunt plasaţi destul de jos pe craniu, bine depărtaţi şi înfundaţi în orbite. Pleoapele perfect lipite de ochi, nu au voie să fie roz în cazul în care capul este alb.
Bot - de lungime medie, rotunjit în partea sa superioară şi coborând abrupt sub ochi.
Buze - strânse şi netede. Amstafful nu este un câine bălos.
Maxilare - bine definite cu mare forţă de muşcătură. Dinţii din faţă se îmbină perfect în muşcătura tip foarfecă.
Nas - neapărat negru. Culorile gri şi roz sunt specifice American Pit Bull Terrierilor (BlueNose şi RedNose).
Gât - puternic şi musculos de lungime medie, uşor arcuit, subţiându-se de la umeri către ceafă. Fără surplus de piele.
Umeri - puternici şi bine muscularizaţi cu omoplaţi laţi şi oblici.
Spate - îndeajuns de scurt. Greabănul coboară uşor spre crupă, formând o pantă scurtă până la baza cozii, linia superioară fiind uşor descendentă.
Corp - Coastele sunt bine arcuite, adunate, cutie toracică destul de lungă, adâncă pe toată lungimea. Picioarele din faţă sunt depărtate pentru a permite dezvoltarea pieptului care este adânc şi larg.
Coada - scurtă în comparaţie cu talia câinelui, prinsă jos, se ascute de la bază spre vârf, nu este încovrigată sau purtată pe spate. Nu se taie.
Membrele anterioare - trebuie să fie drepte, cu osătura puternică şi rotundă. Metacarpul este vertical fără nici cel mai mic semn de curbură. Articulaţia sa trebuie să servească ca amortizor, greutatea Amstaffului fiind a unui câine de talie mare, deşi înălțimea sa e medie.
Membrele posterioare - foarte bine muscularizate. Jareţii sunt verticali, fără deviaţii, nici în interior, nici spre exterior.
Labele sunt de dimensiuni medii, bine strânse şi compacte.
Blana - scurtă şi netedă, cu fir drept, aspru şi lucios.
Culoare - toate culorile sunt admise: negru, roşu, fawn (galben), albastru, albastru-gălbui (blue-fawn), tigrat, albastru-tigrat, toate în combinaţie cu alb sau fără. Nu se vor încuraja exemplarele cu mai mult de 80% alb, cele black and tan, blue and tan și nici cele de culoarea ficatului (culoarea specifică Pit Bullului Red Nose).
Defecte - trufa pătată (depigmentată), ochii de culoare deschisă, pleoapele pătate, coada prea lungă sau purtată necorespunzător, prognatism superior sau inferior, dinţi nealiniaţi.
Dimorfismul sexual – femela nu trebuie să fie masculină, nici masculul feminin.

 

Eşti pregătit pentru un Amstaff?
Amstafful nu este o rasă pentru oricine! Foarte atrăgător, ideal atât pentru mediul rural cât şi urban, uşor de îngrijit şi cu o multitudine de calităţi, tentează pe oricine. Din păcate îl poţi avea DOAR DACĂ AI EXPERIENŢĂ VASTĂ în dresaj, pentru că numai o mână şi o voinţă fermă poate ţine în frâu această bombă cu ceas. Este o rasă foarte inteligentă şi în acelaşi timp foarte dominantă. În concluzie, stăpânul trebuie să fie mai inteligent şi mai dominant.

​

Dominanţa Amstaffului
Dominanţa este punctul forte al Terrierului, nu există Terrier care nu caută competiţie, care nu „se umflă în pene” când vede un semăn canid de acelaşi sex.
Jocul preferat al Amstaffului încă de mic copil este de-a dominanţa cu frăţiorii, iar la maturitate dorinţa de dominanţă se va transforma în luptă în cazul în care îşi
găseşte motiv, am putea spune că „o caută cu lumânarea”. Luptele trebuie evitate cu orice preţ, şi doar un stăpân cu mână forte va putea împiedica asta. Muşcătura Amstaffului dezvoltă o forţă foarte mare în comparaţie cu majoritatea câinilor, maxilarul se încleştează şi este aproape imposibil de desfăcut. Amstafful nu va încerca niciodată să îşi impună dominanţa către specia umană.

​

Amstafful în expoziţii
În expoziţii, Amstafful îşi etalează frumuseţea fizică, dar şi temperamentul. În ring, puternicul şi dominantul Amstaff, va fi purtat într-o lesă subţire de grosimea unui șiret în prezenţa altor exemplare de acelaşi sex, pentru a-şi demonstra echilibrul. Orice schiţare de agresivitate nemotivată va elimina exemplarul, astfel nu va avea drept de reproducere.

 

Achiziţionarea
Confuzia dintre American Staffordshire Terrier şi American Pit Bull Terrier se poate face cu uşurinţă, diferenţele de aspect fizic fiind greu observabile. Principala diferenţă este de temperament, Amstafful fiind un câine de companie, nu un gladiator. El are în sânge dominanţa şi agresivitatea către animale străine, dar poate fi uşor controlată de un stăpân responsabil, prin socializare şi dresaj consecvent. Puritatea rasei, implicit temperamentul corect, poate fi garantat doar de un crescător acreditat de către Asociaţia Chinologică Română, el îţi va oferi un act oficial numit Pedigree, care atestă acest lucru. Amstafful fără Pedigree va fi numit Pit Bull şi conform legii va trebui obligatoriu înregistrat la Poliţie şi sterilizat, tocmai din motivul că nu are garanţia că este un câine echilibrat. Femela va fi întotdeauna mai loială şi mai puţin independentă, deşi şi ea la randul ei, motivată, va da semne de dominanţă către alte femele.

​

Afecţiuni şi boli frecvente
Amstafful este în general un câine sănătos, rezistent care, dacă este îngrijit corespunzător va trăi 10-15 ani. Astăzi majoritatea crescătorilor testează părinţii puilor de boli ereditare precum ataxia cerebeloasă, displazia de şold, cot şi umăr, afecţiuni ale inimii, cataractă, luxaţii de patelă şi disfuncţii ale glandei tiroide.
Ataxia este o boală importantă, care împiedică sau îngreunează coordonarea grupelor musculare.
În procesul mişcării voluntare apar reacţii imprecise, ezitări, determinate în general de leziuni produse la nivelul cerebelului sau măduvei spinării. Orice parte a corpului poate fi afectată. Cel mai adesea, ataxia este un semnal pentru o boală aflată în evoluţie primară şi nu o boală în sine. Simptome: mers nesigur, împiedicat, mişcări încete ale ochilor, dificultăţi la înghiţire. Există şi forma de ataxie persistentă, dacă s-au produs leziuni profunde pe cerebel (ca rezultat al unei boli, o traumă cerebrală, accident vascular cerebral, tumori etc.). Diagnosticarea se face prin recoltarea salivei puiului încă de la vârste fragede, în caz că părinţii nu sunt testaţi. Rezultatul este valabil pe viaţă şi poate fi Clear (neafectat), Carrier (purtător) şi Affected (afectat).

Articulaţiile sale au nevoie de suplimente pe perioada creşterii, fiind mic de statură, dar foarte greu şi cu o creştere explozivă - stăpânul va trebui să îşi permită
achiziţionarea suplimentelor din jurul vârstei de 3 luni până la aproximativ 1 an şi jumătate.

​

Căminul ideal
Amstafful are nevoie de minim una, două ore de activitate pe zi. Stăpânul va trebui să dispună de cât mai mult timp liber pentru a face exerciţii şi socializare împreună cu companionul său. Amstafful este forte iubitor şi jucăuş, dar va avea nevoie de multă atenţie.

Legislaţie
În „Ordonanța privind regimul de deţinere al câinilor periculoşi sau agresivi”, Amstafful intră la Articolul 1 lit. B. Conform acestei legi, deţinătorii acestor câini trebuie să aibă vârsta minimă de 18 ani. Accesul câinilor pe spaţiile publice şi pe căile de acces către acestea este permis numai dacă aceştia poartă botniţă şi sunt ţinuţi în zgardă şi lesă. Câinii se înregistrează la secţia de Poliţie în raza căreia este domiciliat proprietarul.